Pumnul ce bătuse neîncetat în ușă
se desfăcuse brusc...
Posesorul lui își amintise
că traiectoria destinului său
ar putea să se deformeze
sau chiar să se desprindă de palmă...
Și atunci ce folos că ușa se va deschide?
Privise în palmă și-i păruse
că vede nervurile unei frunze...
Două erau mai pronunțate.
ÃŽncepeau departe una de alta
Una era aproape dreaptă,
iar cealaltă își înclina curbura spre ea
ca într-un punct să o tangenteze
și să o încolăcească ca o liană infinită.
Pentru o clipă gîndi
că una din aceste două traiectorii
nu-i aparține...
O fi uitat-o cel de după ușă.
În palma sa avea două destine...
Înțelese că trebuie să o facă
din nou pumn și să bată în ușă.