Privește,
suflete pereche,
sufletul meu se biciuiește
cu șarpele din Biblie.
Genunchii mei
pocnesc ca lemnele în foc
și gura îneacă cuvinte...
Ochii mei,
taine, sensuri,
nu-i pot ridica spre tine
fără să-mi vezi
inima
pe care o tot zdrobesc de o piatră.
Privește,
când nu te numesc,
ce lumină de moarte
mă cerne
și ce greu mi-e dorul
cruce!

Nu înțeleg
să-ngenunchez în lumină
fără tine,
sufete pereche,
iubite.