Mi-e sufletul pustiu si trist
Si gandurile-mi sunt cernite,
De ce se trage-n pianist
Cand partiturile-s gresite?

Mi-e sufletul trist si pustiu
Iar asteptarile desarte,
In viata mea e prea tarziu
Si volbura si nori si noapte.

E iarna cum n-a fost vreodata,
E viscol si-i atat de frig
Simt inima insangerata
Si n-am putere nici sa strig.

Cand dragostea-i o vorba goala,
Un gest absurd si evaziv,
Si ecuatia-i banala,
Fara un scop, fara motiv.

E mult amar si rautate,
In lumea asta trecatoare,
As vrea sa uit dar nu se poate
De-atata dor care ma doare.

Ce-ar mai putea ramane oare
Cand totul pare ca s-a spus?
Poate speranta, ce nu moare
Si visul, care n-a apus.