De mine mai aproape,undeva,
Pândește spațiul-umbră ce nu piere,
Timp nesfârșit de simțuri și putere,
Conturul meu crescând pe când zidea.

Ghicesc ce rosturi simple îmi va cere
Să le dezvolte-n trupul lui cândva
Și câte-nlănțuiri va subjuga,
Ca să-mi tocmească cuibul meu de miere.

ÃŽn mine stau poverile latente.
E prea puțin să-nchegi un univers,
Doar el să plăsmuiască lumi prezente.

Mai bine văd cum se-mpletesc din mers
Infinități de spații divergente
Si mă întreb cum să compun un vers.