Într-un oraș
uitat
mângâiat
De lună,
Pe o stradă
Puțin circulată,
În fiecare an
Într-o anume zi
Înfloresc zăpezile.

Zăpezile astea
nu dau fructe
din care să muști
Așa cum a mușcat Eva
Din rodul oferit de șarpe.

Sunt o poartă
De dincolo de timp
Ce dă trecătorului,
încumetat
Să se abată
Pe strada ninsă
de primăvară și soare,
liniștea
împăcării
cu sine însuși.