Ai plâns amarnic...

Ai plâns amarnic, pân-ai adormit.
Cu capu-n perna udă afundat,
Tot suspinând, copilul meu iubit,
Tot suspinând, copile adorat.

Și, ca să vezi, pentru care pricină
Ai tot bocit și ai tot suspinat;
Un zmeu cârpit, boțit și prapadit,
Ce cu de-a sila-ți fuse aninat
În crengile caisului uscat.

Dar pentru tine, zmeu-i lucru mare,
Că-i de la bunu, dar neprețuit
Și de aceea suferi tu atât de tare,
Copilul meu cel scump si necăjit.

Ai plâns amarnic, pân-ai adormit.