Nu vreau să lupt cu lumea voastră,
O lume goală de virtuți,
O lume plină de orgolii
Și de avuți și de limbuți…
De morți tăcuți și de pierduți…

Nu înțeleg cum, încă, credeți
Că veți putea, voi, să conduceți
O lume-ntreagă într-o viață
Ce se mai ține abia-ntr-o ață…
O ață slabă ce o rupeți…

Nu știu cum aș putea aduce
O rază caldă-n întuneric,
Căci orice-ncerc eu, slab, a face
Se stinge într-un râs isteric…
E râsul vostru: plâns de moarte.