Mi-e atât de dor să plâng!
Să-mi simt tot trupul sfâșiat de durere,
Să-mi curgă lacrimi că nu gust plăcere
Și singur în brațe să mă strâng...

Mi-e atât de dor să râd!
Să zbor în lumină peste nori,
Să mă scald în iarbă și în flori
Și să nu-mi pară nimic hâd...

Mi-e atât de dor să urăsc!
Să vreau să ucid tot ce-mi iese-n cale,
Să nu suport razele de soare,
Până și pe mine să mă urăsc...

Mi-e atât de dor să iubesc!
Să mă frământ de gelozie nemotivată,
Să vreau s-o am în brațele-mi strâns legată
Și doar pentru ea să trăiesc...

Mi-e atât de dor să visez!
Să-mi fie somnul sfâșiat de vise,
Să mă simt purtat pe tărâmuri interzise
Și altceva din mine să creez...

Dar eu nu mai simt nimic...