Ti-ai ascuns iubirea intre stanci,
dupa exilul nostru nelamurit,
ai imprastiat-o in vaile adanci,
ca inutil dor cu vant acoperit.

Eu am adunat bucurii pentru toti
si stapanul durerii mereu am fost
intotdeauna i-am parasit pe hoti,
crezand ca si refluxul are un rost.

Privesc fara invidie orice iubire,
oricum viata o clipa se opreste,
iar cantecul e a ecoului simtire,
nu noian,de note,care amageste.

Dar nu suntem un plaur calator,
luptele fara nici un rost distrug
si pe invins cat si pe invingator;
comorile-s in brazda de sub plug.

De tine m-ai legat prin despartire,
gandirea luminii nici nu o vezi
si te-ai ascuns in tainica amortire;
daca azi zambesc tu nu ma crezi.