cresc apele străpunse de ploi
devorând dimineți despletite
nu mai eram noi cei dinainte
îngeri de iarbă, prin lună goi

mă doare uitarea, răul e-n grindă
chipul își țese prin ziduri de nori
mi-e dor de niciundele ce mă colindă
de fauni vânduți pe roua din flori

...prin vis de ne-aducem parcă aminte
neîngăduința rodește-napoi
himere uscate îmbătrânite
când glasul Fiarei mușcă din noi

litere-n carnea crudă fierbinte
neîngăduiți iertării din noi...