Ochiul Meu Drept



Ochiul meu stang, e invidios,
Ca ochiul meu drept, e mai albastru si frumos,
Si ca toata viata a stat deschis,
Si a privit sperantele desarte, cum s-au pierdut in paradis.

Ochiul meu stang, e dezamgit,
Ca ochiul meu drept, niciodata n-a clipit,
Si ca tot timpul a fost un tradator,
A vandut somnul in schimbul unui vis romantic, trecator.

Ochiul meu stang, e abatut,
Ca ochiul meu drept, e mai stralucitor si mai tacut,
Si ca mereu a fost indragostit,
De un ochi strain, cu irisul bolnav si impietrit.

Ochiul meu stang, e indurerat,
Ca ochiul meu drept, a vazut lumina si-a visat,
Si ca intotdeauna a trait iubirea,
Departe, printre zambete, unde n-ajunge omenirea.

Ochiul meu stang, e curios,
Cum e sa fii atat de albastru si atat de frumos,
Si pe ochiul drept, cu intuneric... il omoara,
Se spala inauntru cu albastru si cu frumusete pura pe afara.

Ochiul meu stang, acum e fericit,
Ca ochiul meu drept, s-a acoperit de pleoape si-a orbit,
Acum un singur ochi mai poate sa priveasca,
E ochiul stang, dar ce pacat, ca nu stie sa iubeasca.

Ochiul meu drept, e un erou,
Stiu ca intr-o zi se va deschide si va visa din nou,
Dar pana atunci mai este vreme lunga,
Si-as vrea sa plang, acum, dar ochiul stang nu stie nici macar sa planga.