Mă las dus, eu, punctul,
de această hemoragie letală de cer,
risispă de rai,
întoarsă cu fața în jos
Căutând acest senin al tălpilor noastre - asfaltul încins al Rutinei;
mă îmbrac în viitoarea fantomă a sufletului meu părăsit de coloană,
sufletul meu, prostituat pentru sevă
Vândut vântului dintre voci pentru infinitezimala Picatură!