Mă doare
imaginea crucii
înălțate pe muntele Golgotei.
Mă săgetează orice suliță,
căzută din ceruri,
îndreptată spre pămîntul putrezit
de ploaia indiferenței.
A murit nu Isus,
ci a murit sufletul imaculat din noi...
Ce păcat!
Lumea a închis ochii
și nu mai vede puritatea,
sfințenia din băltocele de sînge,
sînge scurs din
venele Mîntuitotului.
Am devenit
îngeri negri,
incapabili de
a simți,
a iubi,
a adora
aripile vîntului,
care se desfac
peste crucea veche
a lui Isus.
Au acoperit nori negri
locul unde ni s-au îngropat speranțete
Și mă întreb:
Oare se mai vede speranța?