Trăiam undeva într-un colț de lumina,
îmi sărutai genunchii ca pe icoane,
naște-mă, te rugam, aprinde-mi aripile chiparosule,smulge-mă din carnea
obosită a barbarilor,vezi,e
lumină acolo, este, e lumina
bătrână, în ape și-oglinzi,
îmi conturam buzele cu
cărbune,mi-era părul
plin de uimire, de maci,
așteptam să-mi îngâni
zâmbetul,
minune.

Ne rostogoleam adormiți spre
câmpurile de mătase prin
care-ți arătam
bronzul slăbit
al ochilor
închiși.