Am să-mi trag o stancă sub picioare,
am să-mi plumbuiesc aripile si apoi,
zborul imi va fi clipa in care,
ochii mei de tine vor fi goi...

Am să-mi pun pe inimă o piatră,
la fereastra timpului năvod,
si-am să văd apoi cat e de largă,
marea intr-un ochi de peste mort.

Am să-mi leg de ganduri o tăcere,
de-aminitiri o funie la gat,
si te voi scuti de o durere,
de-un sfarsit amar far' de inceput...