Plouă la Londra
ca într-o poveste
banală și mistică.
Cad stropii rar,parcă involuntar,
topindu-se
înainte de a-ți atinge geana obosită.
Plouă grav,
peste lacrimi și sînge,
peste drumul pustiu,
peste norii azurii.
Plouă inversat,
de la pămînt spre cer!
Se perindă picăturile!
Cîtă transparență
în milioanele de picături de afară,
în milioanele de picături
izvorîte din trupul pianului-înger!
Milioane de sunete
bat în timpane,
sparg creierul!
Se calcă crispat pe aripa planetei
de teamă
a nu topi picăturile căzute.
Ce straniu!
E poate durerea
de a te lua de mîină,
de a reveni în noaptea confuză...
Plouă la Londra,
ca într-o sferă paralelă...