Minune ești!
Sună clopotul vieții.
Un vînt singuratic
iși șterge lacrimile pe geam.
Și plouă din nou.
Durerea din inimă
e mai puternică decît mine,
decît celulele mele,
pe care le ucizi
printr-o îmbrățișare,
mereu adîncă,
minunată mereu.
Mă omori
prin sărutul gingaș,
prin cuvinte lungi,
de-un tandru miracol,
prin mișcarea-ți adăugată la mișcarea-mi,
prin lumina ce mă apasă,
prin aerul ce îl respiri ,
prin neasemuita luptă a minunii că ești,
prin sunete,
care amestecîndu-se,
dau culoare vieții mele.
Minune ai fost!
Sună clopotul morții...