În locul dintre dealuri,
Într-un ținut uitat,
La marginea pădurii,
Se află al meu sat.

Cu drumuri prăfuite
De timpul trecător,
Vezi casele-asezate
În mirificul decor.

Școala își deschide poarta,
Pentru elevi și prichindei,
Învatandu-i una alta,
Pregătindu-i cu temei.

Bătrâni cu mâini crăpate,
Așteaptă pe la porți,
Copii plecați departe
Să vină cu nepoți.

Grădini cu mândre flori,
Copaci cu fructe coapte,
Te-așteaptă pe la noi,
Ca să mai vii, nepoate!

Pe acasă greu veniți,
Din a voastra pribegie,
Când plecați rămânem triști,
De scurta bucurie.

De sărbatori satul e plin
E joc, e bal, e voie buna,
În fiecare casa e festin
Se râde de orișicare gluma.

Clepsidra timpului se-nclină,
Încet și nemilos
În sat lumea-i mai puțină,
Se pierde ce era frumos.

Printre crucile de lemn,
Între brazi maiestuoși,
Biserica sfanta e un semn
Pentru ai săi credincioși.

Oriunde ai fi pribeag,
Având a tale idealuri,
Îți amintești cu drag
De satul dintre dealuri.