Nu eu comand la pupă sau la proră
Vaporul meu fatal urmându-și rostul.
Triști pasageri păzesc pe punte postul,
Rânjindu-mi calp, cu pofta ce devoră.

Mă izgonesc și-mi spun mereu că-s fostul
Stăpân pe vas. Sudalma o adoră,
Iar scârba-n cerul gurii le e soră,
Poftind perfid să-mi fac pe viață costul.

Eu mă revolt, lăsându-i loc credinței
Că-i pot zdrobi, pe trupul lor scuipând,
Îndepărtând calvarul neputinței.

Speranță fadă, lacrimă arzând.
Din cala blestemată a ființei
N-am să mai ies și sclav voi fi oricând.