Lacrima
13,19,20 Martie 2004


Se-nchide timpul, și din umbre reci se nasc furtuni.
Toate se pierd în nori, iar gândul mi se-schimbă-n picături
...ce-ți sapă-n suflet răni, și-adânci stigmate-n gând...
Durerea lor nu piere.... și n-ai să scapi nicicând!
***
O lacrimă se-amuză de ochii tăi ce plâng...


Numai lumini... însă sub pat mi se-întinde un abis
Nimic mai trist! Din doi ce-am fost, mai sunt doar eu pierdut în vis.
Cu frică mă ascund de mult în universul meu aprig...
Cu lacrimi mă hrănesc și mă acopăr când mi-e frig...
***
Poate de atâtea lacrimi nu m-auzi când strig!


Dintre dureri și chinuri, prin picături sărate și fierbinți
O cruntă sete de-adevăr mă face-acum să îmi ies din minți...
Eu, fără glas, sub vorbe fără noimă, stau ascuns...
Și-n jurul meu, al disperării lanț rămâne strâns,
***
Sunt plin de lacrimi... dar de plâns, n-am plâns....


Daca n-ai înțeles ceva, lipsit de sens e să mă întrebi pe mine
Oricum, dintre noi doi, eu știu să mint mai bine...
Și chiar de-aș vrea, eu nu pot fi schimbat,
La fel ca vremea-ntr-un deșert uitat
***
Ea, lacrima, e adevărul meu, mascat...



Minut pierdut, portal spre-adâncul lumii întinate
Aștept să-nvii, să te trăiesc la fel ca prima dată...
Dar fără lacrimi ce se numără, picând
Și fără clipe moarte care m-aruncă-n gând....
***
Doar lacrima-nțelege-amarul ochiilor ce-o plâng...