Să uit
tot ce a fost,
toate versurile,
care curg și curg!
Vreau
sa muțească tăcerea,
care vorbește în fiecare zi.
Să-mi scot solzii,
ce mi-au încolțit
și care mă apasă,
Să mă iau si
să mă arunc de pe vre-un munte,
sau de pe un mal,
Să mă ia pescărușii
în zboruri înalte,
în lumea
în care nu sunt
condiții prielnice
pentru creșterea solzilor,
solzi de indiferență.