Ma trezesc…….
Ma gandesc la tine…..
Mai stau intins o clipa in pat….
Imi adun puterile pentru a ma scula…
Si tot incerc..si incerc..
Si ma gandesc la tine…..
Si reusesc…
Ma uit pe fereastra si vad un cer noros,
plictisit,lipsit de viata..
Dar te vad si-mi zambesti ,
Iar cerul se insenineaza deodata cu aparitia soarelui..
Pasarile canta ce stiu ele,
Dar eu aud vocea ta ,
Vad chipul tau o fractiune de secunda,
Dar de fapt e o vesnicie scurta .
Nu stiu cum ,dar esti langa mine,
Cu zambetul pe buze ma vad in oglinda ,
Dar ma transforma in ea .
Vazandu-te pe tine vreau sa te ating….
Sa te imbratisez…
Sa-ti simt caldura sufleteasca pe care o degaji…
Insa ma izbesc de realitate..
De ura…fata de ce a fost..
Mintea imi umbla in mii de locuri si sentimente simultan,
Revin in banalitate…
Realizez ca doar am visat….
Dar daca am visat ma intreb cum de e sparta oglinda..
Iar mainile sangereaza de taietura dura a furiei,
A tradarii….
Ma pansez dar superficial,
Caci rana ramane acolo,
Si e aproape incurabila.
Neavand ce face si strans de toate cele lumesti si sufletesti,
Imi continui existenta in suferinta ,
Doar eu si cu durerea…
Cu amagirea….
Prieteni care ma insotesc mereu..
Si care nu ma parasesc,
Macar daca n-am fericire…
Sa am parte de suferinta…
Sa am si eu ceva…..