mi se rupea o apă gura nesărată născând verbul alb nescris
prin mine trecea un cer într-o caleașcă albastră cu găuri
prin găuri alt cer și eu puneam repede perdelele de sticlă
și mă gândeam ce bine e să ai un secret pe sub ce bine
oamenii aceștia se plictisesc prea devreme și ce devreme

am un sân plin dați-mi un prunc să îi fiu