De-ar râde stelele cât mine
ar fi lumina verde toată
și-ar ține Doamne, râsu-ar ține
cât universul și-nc-o dată.

Ar fi pe lume un potop de arce
și noi am fi perechi-perechi
mai buni când râsul ni se-ntoarce
tovarăș bun cu vinul vechi.

Și-am trage Doamne o beție
și-am face Doamne un prăpăd
cum face pruncul în pruncie
prin lucrurile vechi din pod..,

Iar drumurile ni s-ar strânge -parcă-
într-o cuminte drumeție
și-o să avem nevoie de o Arcă
pentru-a putea ieși din vie.

Când e lumina verde toată
cât toate visurile mele
am să strivesc copii lui Adam sub gheată
și am să trag cu Noe la galere...