Rătăciri

Parcă fără formă
acest corp
mă aruncă
prin crăpăturile nepăzitelor visuri
și lingându-mi duhul sensului
în care îmi adăposteam
apa,odaia,stăpânul
mi se părea
că eram prea strâmt
în chitara ce și-a ars
bocetul
și a rămas bătrân copac

recunosc vocea mamei,
a noptii...

m-a mirosit pădurile
iar tăcerea ca o fiară
mi-a sfâșiat
sângele robit,goliciunea strigătului
acest corp ca o rană tulbure.