Inima încă pulsa
sorbise alte ploi
în tuneluri săpate circular
de fiecare picătură lăsată ancoră furtunii
ca într-un glob de sticlă
muream
topiți în umbre

creșteau corăbiile
lemnul putred și
odată cu zâmbetul durerea
odată cu ochii lacrimile
soluții de necontestat
ale stărilor transparente
și ale înfrângerilor

dinspre noapte veneau ploi
ne inundam până dincolo de aortă
cu fiecare tremur al frunzei
împletiți în nervuri și ape sărate
de așteptare
eram doar
ploi amare ploi dulci
primăvară de ploi