Am fost odata...
doar...o singura data
copil in cuvinte
de alb si de cer

de timp si de oameni
nu stiam sa ma tem
cand in tremur de suflet iubeam
poezia

a fost o data
poemul copil
mai rosu decat seva
ce-i daduse viata

peste vita de vie
se lasase bruma
cand m-am trezit
dimineata
si eram
dezvelita

golita de sens
si de vers

am cautat sub pietre
exuberanta minciunii
crezand ca lumina
putea juca feste

intr-adevar tarziul
era peste mine
si nu mai stiam nici
in ce vreme pierdusem
din fire

nu mai stiam in ce oameni
se ascunde viata
toti, muribunzi,
se lasau peste ape
de cuvinte si noapte

numeni nu stia
sa ma-ndrume

mi-am spus atunci
ca doar din zboruri
am sa prind de veste
ce mai e cu lumea

de sus, doar de sus,
se vede o viata
intreaga
si singura

ca o harta
pe cantec de harfa
si departare
de sange