Mai bine n-aștepta nimic -
era un cîntec -
femeia frumoasă se dezbrăca lent
în decorul lejer al eternității
purta numele meu arab azhar khaled
pe dedesubt fluor mentă zinc
uleiuri vegetale
în loc de string un blues impermeabil
îmi plăcea să recit cîndva
"sub timp sub mode în Uvedenrode"
dorm într-o eclipsă totală
în ciuda aparențelor
noaptea privighetorii
înghite noaptea insectelor
un vis apoi altul
nimic nou făcîndu-mi valiza
masca de oxigen
respir la apostrof
dorința de-a fi
printre rînduri