Vioara de pretutindeni


ÃŽntr-o noapte
m-am trezit într-un vis
în care eram o vioară
dezacordată,
dar întreagă și curată.
Și se mai făcea în vis
că ai venit tu, drag Ideal
și m-ai acordat
să cânt într-o orchestră imperială
cu împărați bătrâni și prinți frumoși.

Dar iată că, în loc de-un Do minor
am scos un Do major, tonic și clar,
și pentru asta am fost dat afară
să mătur praful selenar
estompat de minunatele prințese
din propriu-mi vis.

Am vrut să mă trezesc,
dar n-am putut
pentru că o vrajă mă înconjura
și mă făcea să cânt placid, dar virtuos.

Lumina și ziua se apropiau încet,
aridă, moartă deja,
iar eu nu mă mai trezeam
din al meu vis imperfect
și neadevărat.