când am terminat lumânările plângeau
bisericile erau închiseicoane se chinuiau să crape
îngerii își ascuțeau cuiele prin rugăciuni
furtuni cu piatră adiau pe lângă măslinii aleilor însângerate

m-a chemat Dumnezeu și cocoșii de-abia cântau
icoane se chinuiau prin altare să iasă
vânt ce nu-l pot prinde în pumn

privirea mea hrănea fuga iepurilor, iarba moale îmi gâdila gleznele,
în cer era un alt cer și un zâmbet ce nu zâmbise vreodată
nu aflasem încă de fabula asta

să mor acum!
ar fi banal...