ceramic, ochiul sange-mi pare
gemut prin vid cuvantul orb
si intre ei trei lacrimi care
divinul rost, divinul orb.

din sange-n sange spre pamant
divinul orb, divinul rost
ci tac mai greu ca un mormant
va fi, mai e, va fi, a fost.

prelung uitat, prelung de ceara
ma incoltesc, culeg, strapung
si-acelasi eu visat pe seara
mereu, mereu uitat prelung.

pe brat mai creste-un fir de toana
mai jos, in sange, ochiul orb
divinul rost si o icoana
si-acelasi cant, prelung, de corb.