Pe țărmurile fluviului
malul putrezește încet
odată cu caii morți
în războaiele îngerilor

sălciile strâmbe și ude
măncate de viermii molateci
plâng lipicios și murdar
pătând rochiile florilor albe

țânțarii bâzâie surd, mușcând
fețele sau botul animalelor
vii, amețite și negânditoare

prin aburii nopții pierdute
o pasăre zboară cu gândul,
zadarnic, la hrana de-o clipă.


iulie 2000
cristianfara@yahoo.com