iata-ma singur,fara singuratate
in miezul de visare
cersind tacerea;nu mi-e frica de cum voi fi ciopartit precum insinuezi
nu mie frica imi suspina ci pamantului
ochilor tai aplecati peste picioarele mele reci
vai,am uitat din nou sa strig
din minele de aur ale minelui meu
sa strig incovrigat de intunerec si de albeata buzelor
sa ma inspaimant

luati-mi si umbra asta si instrainati-ma pamantului
cu bulgari de cuvinte care apasa
e aproape usurare gandul ca o veti face
ca ou veti face din gandul raposat ce vi-l las
viran si vilan
in lanul prea multelor ganduri