Ne inveleam cu secunde
forfecate de vreme ,
intre noi o linie lunga
din care picurau zarile
cu gust de acaju
si nemurirea ,
marginea ranii demult
se deschidea larga
inghitindu-ne ochii ,
ici colo
litere de foc
desprinse din cer
pasunau amintirea
in care ne topeam
intim calauziti
de lumina din spatele
umbrelor noastre
lacuite devreme
cu valuri albastre ,
ne treceau siroaie
din ape sarate
pe templul din spate
in care-am parasit
uneori grabiti
ruga iesirii
din noapte .