prin ceața cenușie
nu vreau să mă târăsc
cu voi printre mine
încolțind în umbre
cu respirații
prea zgomotoase
rostogolite pe asfaltul înnoroit

zăbrele
de cruci
aș vrea să-mi zidesc
să mă apere
de ceața care taie
respirația
de dungile voastre
cu ochi scăpărători
ce-i vânează
pe ai mei
de sticlă
umbrele
mă învârt
în dansul lor
pe care nu-l cunosc

nu vreau să-mi sap
gândul
nu vreau să-mi dezvelesc
ochii
nu vreau să-mi ascut
pulsul

mi-e bine
în turnul
în care ceața
nu pătrunde
până la balconul
de unde învăț
să zbor