prea multe întrebări puține de răspuns:
viața e un rebus al rândurilor goale...
reiau adevărul sculptat în nopțile cimitirelor
nu mă contrazice iubito nu ai avea cum...
„voi muri”
e singura speranță care mă mai ține în picioare
e singura întrebare căreia îi răspund da

din negura înfășurată în principii și ideologii am ales haos numit ură
am decis timp, am presimțit final, am așteptat să mă nasc să pot vorbi
reiau adevărul sculptat în piatra cimitirelor de talente uitate
azi nu iubito e prea târziu pentru o noapte de amor
nu mai am pasiune pentru întuneric