Ma inalt asemenea

Miresmei limpezite de ploaie,

Sunt fir tors din caierul de nelinisti,

Funigel ,unduind nestiut.

Cand mana grea mi-o scutur

Lacrima fuge din rod

Se resoarbe incet in ochiul

Imbracat in pleoapa ca un nor.

Ghicind,poate,

Te lasi mangaiat de umbre de pasari.

Ma plimb doar pe deasupra apei,

Si din iluzia atingerii

Se naste puternic,un tremur