imi caut palaria uneori,
chiar shi bastonu-shi schimba locul des.
sunt ametzit de simfonia de culori...
nedumerit. Ma vad ales.
Cuvinte cad in fiecare clipa,
monoclu-mi nu mai conteneshte
sa ma transforme intr-un as de pica,
shi sa ma puna sa platesc nemtzeshte.
Imi strig frustrarea catre shase zari.
N-aude nimeni, totzi au zeii lor.
Adun cu grija pashi de pe carari,
apoi cu-n zambet pashii ii omor.
Nu merit gandurile de alcov
al domnishoarelor galinacee,
care-shi croiesc din visul mov
un val facut sa le fereasca de acnee.
Doar tu eshti pledoaria mea finala,
produs extras (legal?) din flori de mac
eshti pudra necesara shi letala...
eshti brainiac.