Iar ne tăceam tăcerile ritualic
-Dezgolește-ți grima
Înveșmântați pentru defilarea lividităților declive
Peste pântec și suflete-cadavre
Îmbrățișări halucinogene în patul autist de la etaj
Acolo unde mă atingi a spaimă
Acolo unde mă pătrunzi a boală. De-abia începută.
Nick Cave se scurge prin sângele meu până în tălpi
Mânjesc podeaua cu unul din cântecele gramofonului
Căci noi ne tăceam fiecare după-amiază în mansarda aceea
Reamintindu-mi să dezgolesc cuvintele
Și atunci mă transformam sub piele într-o femeie neagră cum îți place în timpul din urmă
Într-o plantație colonială unde mă alergi fără încetare
Să închidem mansarda, stăpâne!, să punem lacăt somnului bengalez
Pe care mi-l petreci printre glezne, lăsând să crească inconștientul pe sub unghiile înmiresmate
În duplicatele viselor ce le găsești la fișier: visele mele de joi, visele mele de vineri, visele noastre împreună visate, de niciodată
Îmi pui termene pentru cuvinte, le suspenzi până la tavan îmbujorate
Așteptându-te să mă las arestată pentru faptele mele de tăcere
Mult prea ritualic rostită la sfârșitul plăcii de gramofon
Când lași manivela să naufragieze în cutia cu farduri de seară
Cerând insistent să mă dezgolesc pe alocuri adormită
Cel mai frumos tac în somn.

Oana Solike
20.07.2004