Mariana ascute cu barda
Creionul .
Mȃna ei devine grea
Brațul e-nfașurat in liane elastice
Si-atunci creionul se-nfige-n scrisoare și-o ucide.

Mariana mȃzgălește scrisoarea moartă
O imbălsămează
O fardează
O pune-n coșciug alb
Si-o ingroapă in cutia poștală.

Ea ar fi vrut de fapt
Să scrie doua trei cuvinte
Dar le-a omorȃt si pe ele-n teribila invălmașeală.
Ce nervi, ce nervi,
Ce nervi…
…zice Mariana plȃngȃnd.

Mariana știe să aștepte
Mai trebuie să aștepte
Un compromis........
....................
probabil............