Clepsidra timpului
s-a spart.
Frunzele mesteacănului
de un albastru ultramarin
stau suspendate-n spațiu.
Gândul se plimbă pe puntea
ce leagă
realul de eternitate.
Față-n față, îngenuncheați
punând
amprenta sărutului divin
pe umăr,
străpunși de aceeași săgeată
a iubirii
Adam și Eva, înlănțuiți,
trăiesc clipa eternei dimineți.