Te port mereu in al meu gand,
dar nu gasesc timp pentru tine
si adorm romante fredonand,
cu doruri asezate-n serpentine.

Te vad printre frunzele de alun
pe care nu le ia nimeni in seama,
imprastii adieri de zambet bun
pe panzele ce nu incap in rama.

Tu ai arpegiile puse in strune
pe note ce nu vor sa coboare,
arunci sperantele spre spume
si asezi pasii doar pe covoare.

Pe notele de scoala ai pus vise
si-ai cautat un unghi stingher
printre coloane ce erau prezise
curcubeelor ascunse in cer.

Te port mereu in al meu gand,
dar nu gasesc timp pentru tine
nici barzii care adorm jongland
cu lacrimile venind pe serpentine.