De-un an de zile te privesc, maestre,
Cum te consumi în agitații vane
Și cum te bați cu munți și cu ciolane
să intri, prin redacții, pe ferestre.

Þi-e geanta burdușită de romane,
Eseuri, piese, poezii campestre,
Distribuite-n pagini, ca o zestre,
Pe nu știu câte rânduri și coloane.

De ani te tot admir - și-mi fuge gândul
După Homer, colegul dumitale,
Cel ce, sfidând secole de-a rândul,

N-a publicat un vers pe la reviste
Și nici măcar n-a socotit cu cale
Că-i necesar, cântând, să și existe.