rînd pe rînd tăcerile zămisleau o altfel de lumină
surprinsă număram coastele ploile ochii tăi
pe degete
se prelingea mereu un sentiment de atît de aproape
doar călcîiul acela verde ca o liniște încă lipsea
îl presimțeam
realitate filtrată vitralii multicolore
trăiam la etaj visam periculos uneori îmblînzeam tunetul
tastînd la infinit același șlagăr desuet cu puterea
gîndului
ridicam brațele picura din vîrful degetelor
drumul
credeam pentru amîndoi
într-o disciplină a inimii limbile șerpilor
indicau anotimpul exact
pașii
singuri se potriveau umbrei unui fluier din lemn de salcîm
predam așteptările altor mîini
prețuind dimineața licuricilor de rouă
devorați de soare