Poate, într-o altă viață,
Nelipsită de speranță
Intâlni-se-vor spre seară,
Inainte ca să moară,
Două boabe mici de rouă
Irizate amândouă...
De a soarelui lumină,
Pe o frunză de glicină.

In rostogolirea clară
A sfârșitului de vară
Vor privi cu ochii mici
La un joc de licurici.
Se vor îmbăta cu vise
Din iubirile nescrise
Si temându-se să moară
Vor dansa întâia oară.
Poate, le e scris a fi
Boabe-n roua de o zi!
.....................
Ei, astăzi, doar își beau tăcerea
Căzutului din necuprins,
Cu gândul șarpe din durerea
Prea multor lacrimi de învins.
In ora ultimei tăceri
Prin tâmple mierlele coboară.
Trecând prin ziua cea de ieri
Dinspre târziu...se face seară!