Mi-a pictat trupul strâmt
cu semiumbra sufletului său tocit
nu mai am loc în acest contur - țipam țipam
Pe coapsele mele
rădăcini făceau scriituri în ochii lui

Mă întreb de ce latră câinii
tocmai lângă respirația aceasta
trecută prin pluguri de lemn batrân?

Sub grămada de cuvinte
tot eu eram
ar fi trebuit să mă recunosc
dar
la înmormântarea mea n-am zărit pe nimeni...
el a venit
de pe o alta planeta
fără instinct de conservare
cu palma întinsă a mirare ca în prima zi de insomnie
încotro?

a doua oară n-am să mai mor