M-ați hăituit cu vorba voastră dură,
Rânjind satrapic, cu-ascuțiș de gheare,
M-ați prăvălit, călcându-mă-n picioare,
Mi-ați sfâșiat veșmintele cu ură,

M-au înclinat acuzele murdare,
Mi-ați frânt nădejdea cu o lovitură.
A mai rămas pe trup o crestătură
Și în priviri o veșnică mirare,

Mi-ați sugrumat încrederea în sine
Și n-am avut puterea să vă strig
Că după noapte altă zi revine,

N-am reușit să mă înalț pe dig.
M-am risipit, uitând mereu de mine.
Am obosit, mi-e teamă și mi-e frig.