Hai să vorbim de noi ! îmi spui pe seară,
Dorințelor să le trasăm cărarea,
Să logodim speranța cu visarea
Și-un mal tihnit să nu-l lăsăm să piară.

Rostesc ceva și îți admir paloarea
De alabastru veșnicit în ceară,
Dar gândul meu sălbatic te compară
Cu-n alt destin ce-mi tulbură uitarea.

Leg punți mereu și cred că e iubire
În tot ce spun, ce fac, ce cred, ce știu.
Confrunt un rost cu-n altul, în neștire.

Când iscodesc tărâmul nostru viu
Și pun iubirea-n lanțuri de gândire,
S-a și retras în cerul ei pustiu.