era o stare în lucruri
somnul încerca să iasă din noi visele pluteau la suprafață
peștii ieșeau pe uscat în asfințit ne răpeau iubitele ascunse în sălcii
o pasăre despre care știam câte ceva
trecea pe deasupra zgâria norii cu tristețea ei împlinită
eu locuiam pe atunci în niște umbre alături de o doamnă al cărei nume nu îl pot rosti
într-o împrejurare anume ea îmi desfăcea palmele
își lăsa în ele pielea obrajilor
știa că nimic nu ne este deplin
de aceea poate în diminețile în care de dincolo
se auzea râsul cristalin al femeilor_umbre
ne rătăceam încercând să ne fim
ne căutam până la apus printre lucrurile a_forme

pe ascuns
visam mâini de bătrâni uitate în ploaie