Se joacă pe mâna mea stângă
o umbră și o lumină
tu privești nehotărât
nu știi
pe care să o alegi.
slăbiciune
una e trecutul.
forța să mă înfrunți
cealaltă.
dansez haotic
în mintea ta
rezemată cu spatele
de un scaun de pluș
albastru
într-o cameră verde
cu praf
mă ridic în genunchi
îmi îmbrațișez tâmplele
cenușii
în palmă.
ca ultima mahalagioaică:
cum ai putut?
cum ai îndrăznit
sa ne vrei?
pe amândouă
furie, furtună!
a răspuns
domolește-te.
caut liniștea





așa e bine.